La nivelul Poliției Române a fost înființată Direcția pentru Protecția Animalelor, la nivel teritorial fiind constituite birouri, ai căror polițiști desfășoară activități în acest domeniu.
Biroul pentru Protecția Animalelor este prevăzut cu funcții de ofițeri de poliție, agenți de poliție și ofițeri specialiști – medici veterinari.
Constituirea acestui birou are ca scop asigurarea condițiilor de viață și bunăstare a animalelor cu sau fără stăpân, inclusiv a animalelor sălbatice, impunându-se o serie de drepturi şi obligaţii, atât în sarcina deţinătorilor acestora, cât şi în sarcina autorităţilor şi instituţiilor statului, la data de 16 octombrie 2020, fiind publicată în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 175/2020 pentru completarea unor acte normative cu incidență în protecția animalelor, precum și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice.
Potrivit noilor reglementări, polițistul deţine instrumentul administrativ de plasare a animalului în adăpost, în vederea înlăturării pericolului în care se află animalul.
Totodată, având în vedere reglementările recente, în situația în care un animal se află într-o situație de pericol, polițiștii au posibilitatea de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, în conformitate cu art.52, alin.2, lit.c din Legea nr. 218/2002- R, respectiv ” a prinde autorul unei infracţiuni flagrante, comisă prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante, prin violenţă, ori de către o persoană mascată, deghizată sau travestită, dacă există indicii că acesta se află în acel spaţiu;”
Un alt element de noutate, introdus în spiritul protecției animalelor constă în posibilitatea polițiștilor de a folosi, pentru a constata existența unei stări de pericol, înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora.
Conform art. 241 din O.U.G. nr. 175/2020 pentru completarea unor acte normative cu incidență în protecția animalelor, precum și pentru stabilirea unor măsuri organizatorice:
(1) Polițiștii din cadrul Poliției Române care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că un animal se află într-o situație de pericol emit, de îndată, ordin de plasare a animalului în adăpost pentru o perioadă de 45 de zile.
(2) În sensul alin. (1), prin animal aflat într-o situație de pericol se înțelege animalul aflat în oricare dintre următoarele situații:
a) animal care a fost rănit sau schingiuit;
b) animal care a fost implicat în lupte între animale sau cu animale;
c) animal domestic sau animal sălbatic captiv asupra căruia a fost practicat tirul;
d) animal folosit pentru dresajul altor animale sau pentru a controla agresivitatea altor animale;
e) animal domestic expus forțat la temperaturi foarte ridicate ori foarte scăzute;
f) animal din speciile ecvidee, bovine, ovine și caprine aflat, fără supraveghere, pe căile de circulație publică.
(3) Polițiștii constată existența situației de pericol pe baza evaluării situației de fapt și a stării fizice a animalului care rezultă, după caz, din:
a) constatarea directă și consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;
b) declarațiile persoanelor implicate în activitățile desfășurate cu privire la situațiile de pericol prevăzute la alin. (2) sau ale persoanelor care au asistat la activitățile respective sau au cunoștință despre desfășurarea acestora;
c) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;
d) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau publicărilor în mediul electronic și/sau de telefonie mobilă;
e) fișa de observație clinică întocmită de un medic veterinar.
(4) Polițiștii nu emit ordin de plasare a animalului în adăpost atunci când constată că situația de pericol nu a fost generată de către deținătorul animalului, iar acesta declară în scris că va asigura respectarea dispozițiilor art. 5.
Deținătorii de animale au, în mod obligatoriu, și responsabilități privind întreținerea și supravegherea acestora, tratamentul aplicat animalelor excluzând orice act de cruzime și violență.
