Pentru prima dată în ultimii 54 de ani, a fost expus, luni, şasiul unuia dintre cele patru tablouri furate şi nerecuperate, aparţinând Muzeului Naţional Brukenthal, în cadrul unei expoziţii de fotografie care arată imagini cu toate cele opt lucrări sustrase în 1968 de la Sibiu, din care patru au fost redobândite şi sunt expuse publicului.
Directorul interimar al Muzeului Naţional Brukenthal, Alexandru Chituţă, a declarat, luni, că şasiul era împachetat aşa cum fusese lăsat de anchetatori în 1972. De atunci, nimeni nu a mai cercetat acest şasiu, care conţine inclusiv amprente, dar şi resturi ale pânzei picturii “Moartea Cleopatrei”, de Anthony van Dyck.
Poliţia de la Sibiu nu a redeschis dosarul privind jaful de la Muzeul Naţional Brukenthal, în urma descoperirii în depozite, de către actualul director interimar a pachetului cu şasiul tabloului.
“Şasiul unui tablou a fost descoperit într-un carton, ambalat simplu, fără vreun marcaj sau sigiliu şi a fost deschis în prezenţa specialistului în protejarea patrimoniului cultural naţional al IPJ Sibiu. Precizăm că această descoperire nu are niciun impact în dosarul penal deschis în anul 1968 şi clasat în anul 1979. După cum se cunoaşte deja, 4 tablouri au fost recuperare, iar 4 tablouri se află în continuare în atenţia Interpol, fiind date în urmărire internaţională“, a precizat, pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Sibiu, Luciana Lazăr.
De mai bine jumătate de secol, Interpolul a dat în urmărire internaţională patru tablouri furate de la Muzeul Naţional Brukenthal: “Moartea Cleopatrei” de Anthony van Dyck, “Portret de bărbat” de Jorg Breu, “Portret de bărbat” de Christoph Amberger şi “Portret de bărbat” de un anonim german.
“Cu siguranţă dosarul este deschis la Interpol, dar nu ştiu dacă se mai urmăreşte, dacă există o anchetă. (…) Toate măsurile de securitate din orice muzeu sunt perfectibile. (…) La noi există o firmă de protecţie şi pază, sunt senzori, sunt camere de filmat, în mod normal, dacă iei după tot ce scrie legea, noi avem. Ne bazăm pe faptul că muzeul a luat toate măsurile de siguranţă şi încercăm să modernizăm, să punem camere acolo unde trebuie să vedem. Oraşul Sibiu este un oraş păzit şi filmat, sunt camere“, a declarat directorul interimar al Muzeului Naţional Brukenthal, Alexandru Chituţă.
Cei care doresc să vadă şasiul tabloului furat, dar şi fotografii cu toate cele patru tablouri sustrase şi nerecuperate, pot vizita expoziţia “Marele Furt din Muzeul Brukenthal: 1968”, în Sala Multimedia din Casa Albastră din Piaţa Mare, până în data de 26 februarie 2023. Practic, se pot vedea fotografii la dimensiunea tablourilor furate, care reproduc imaginile pictate de artişti.
“Jaful de artă s-a petrecut noaptea de 26 / 27 mai 1968. Atunci s-au furat opt lucrări de pictură europeană, estimate atunci la 25 de milioane de dolari. În 1998, patru lucrări sunt recuperate din Statele Unite ale Americii şi sosesc în România în aeronavă prezidenţială”, se arată într-un comunicat de presă al muzeului sibian.
Ancheta a durat din 1968 până în 1972, când a fost închisă cu rezoluţia AN (autor necunoscut), potrivit directorului interimar de la Muzeul Naţional Brukenthal.
În depozitele muzeului sibian încă se păstrează rama şi şasiul lucrării “Moartea Cleopatrei” şi rama tabloului “Portret de bărbat” de Christoph Amberger.
În anul în care a avut loc jaful de la Brukenthal, în 1968, muzeul avea un singur paznic, nu exista sistem de alarmă antiefracţie şi România nu făcea parte din Interpol. Hoţii au furat tablourile noaptea. Se pare că au reuşit să intre în muzeu ziua, odată cu ceilalţi vizitatori şi s-au ascuns la etajul al doilea, aflat atunci în renovare. Dispariţia tablourilor a fost sesizată de către angajaţii muzeului abia marţea, în 28 mai, pentru că lunea muzeul era închis pentru curăţenie.
Atât Miliţia de atunci, cât şi Securitatea au anchetat cazul de furt de la Sibiu. Dosarul nr. 145 “Brukenthal” al Securităţii se află şi azi în arhiva CNSAS.
AGERPRES
