Duminică, credincioşii din Sibiu au participat la Sfânta Liturghie oficiată pe o scenă amenajată pe treptele Catedralei Mitropolitane din oraş. Slujba religioasă a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, arhiepiscopul Sibiului şi mitropolitul Ardealului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.
Aşa cum prevăd normele de prevenire a îmbolnăvirii cu noul Coronavirus-Covid-19, în locaşul de cult nu a fost permisă intrarea unui grup mai mare de 50 de persoane. Credincioşii au participat la Sfânta Liturghie în curtea Catedralei Mitropolitane, păstrând distanţa cerută de normele în vigoare. De asemenea, la intrarea în curtea Catedralei şi în alte puncte din incintă au fost amenajate puncte de dezinfectare a mâinilor, iar în mai multe locuri au fost afişate îndrumările autorităţilor pentru a preveni infectarea cu noul coronavirus.
La finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurenţiu a citit rugăciunea specială pentru încetarea acestei pandemii şi pentru sănătatea credincioşilor din întreaga lume.
În cuvântul de învăţătură, ierarhul a subliniat rolul credinţei în putere tămăduitoare a Mântuitorului Iisus Hristos în acest context dificil pentru întreaga omenire. Aşa cum cei patru oameni din Evanghelia din această duminică l-au adus pe slăbănog la Mântuitorul pentru a fi vindecat, aşa suntem şi noi chemaţi acum să respectăm măsurile cerute de autorităţi pentru a preveni răspândirea virusului Covid-19 şi pentru a-i proteja pe ceilalţi oameni de infectare.
„Duminica aceasta ne prezintă în faţa noastră o Evanghelie care este foarte apropiată de situaţia pe care noi trebuie s-o învingem, s-o depăşim, şi anume însănătoşirea şi ocrotirea celor care sunt în pericol astăzi şi a noastră a tuturor care putem fi ameninţaţi de acest pericol. Întâi de toate observăm cum Mântuitorul Iisus Hristos, cunoscând credinţa celor patru oameni care l-au adus pe paralizat în faţa Lui, o consideră a fi cea mai mare jertfă pe care putea s-o facă cineva, pentru că dacă ar fi făcut ceva pentru sine, ar fi fost un lucru bun, dar limitat. Făcându-l pentru altul, a făcut pentru creaţia lui Dumnezeu. De aceea, Mântuitorul văzând credinţa lor, l-a tămăduit pe cel care a venit în faţa Lui, un om în neputinţă totală, adică în neputinţa de a se îngriji de propria existenţă. Acei patru oameni, uniţi în dragostea lor şi în credinţa lor, l-au adus în faţa Mântuitorului înlăturând orice fel de piedică. (…) Observăm că tămăduirea a făcut-o în două etape: întâi de toate i-a zis «Iertate îţi sunt ţie păcatele» şi apoi i-a zis: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!». Ne arată aceste cuvinte ale Mântuitorului că există o interdependenţă între păcat şi boală în anumite cazuri. Deci, foarte multe din păcatele noastre pot genera boli şi neputinţe. De aceea remediul pentru tămăduirea completă şi a sufletului şi a trupului este curăţia de păcate”, a spus ierarhul.
