Rheinmetall a venit cu o reacție în privința Șantierului Naval Mangalia. Reprezentanții companiei de armament au transmis că nu fac comentarii cu privire la chestiuni comerciale aflate în curs de desfășurare, conform Realitatea PLUS.
Comunicatul Rheinmetall vine după ce compania nu s-a prezentat la licitația de vânzare a Șantierului Naval Mangalia, deși prin SAFE primește bani pentru modernizarea sa. Între timp, șantierul a rămas fără angajați, iar autoritățile pasează responsabilitatea de la un minister la altul.
Situația ridică semne de întrebare, după ce România a plătit 920 de milioane de euro, într-un contract finanțat prin programul european SAFE, pentru construirea a patru nave de patrulare. Planul era ca lucrările să fie făcute la Mangalia, iar Rheinmetall să modernizeze și să administreze șantierul.
Între timp, șantierul este aproape gol. Ultimii 271 de angajați au fost concediați, după ce peste 1.000 de muncitori au fost anunțați că își pierd locurile de muncă în urma intrării în faliment a companiei Damen Mangalia. Ministrul Apărării pasează responsabilitatea la ministrul Economiei.
„Interacțiunea statului român pentru criteriile de cooperare este gestionată de Ministerul Economiei, cel care reprezintă statul la şantierul naval”, a transmis Radu Miruță.
În schimb, Irineu Darău recunoaşte că nu are vreun control asupra vânzării activului industrial.
„Din punct de vedere juridic, statul român nu poate interveni în procedura de faliment aflată în desfășurare.”
În România au existat mai multe controverse legate de colaborarea cu Rheinmetall, de-a lungul timpului. În timp ce negocierea contractelor din programul SAFE era în plină desfășurare la nivelul Cancelariei prim-ministrului, producătorii de armament de la Rheinmetall s-au răzgândit și au cerut majorarea prețurilor cu o treime.
Pentru că statul român nu a fost de acord cu solicitarea gigantului german, aceștia au anunțat că vor produce mai puțin în România față de cum au stabilit inițial. În urma deciziei, ministrul Apărării, Radu Miruță, acuza presiuni și șantaj.
„În această perioadă, colegii mei de la Armament primesc documente. Ce nu trece este neeligibil. Este preocuparea unora de a pune presiune pe MApN că pierd banii din SAFE dacă nu semnează, crescând prețul artificial. Se semnează cu pixul, cu mâna dreaptă, nu cu mâinile legate la spate, forțați de a semna contracte.”
În cele din urmă, statul român a semnat acordul cu gigantul german și va plăti 5,7 miliarde de euro din totalul împrumutului de 16,6 pentru înzestrarea Armatei, 2,6 miliarde de euro fiind pentru blindate, nave și alte echipamente militare.
Directorul Rheinmetall, Armin Papperger, a fost primit la Palatul Victoria de premierul Ilie Bolojan și de cancelarul Mihai Jurcă pe 12 noiembrie 2025. Culmea, prezent la discuții a fost și Radu Miruță, care evită să spună cine a negociat prețul. Ba mai mult, acesta a spus că nici măcar nu îi cunoaște pe toți cei care se aflau la masă la întâlnirea cu reprezentanții companiei Rheinmetall.
„Cine a stabilit prețul? Deci dumneavoastră ați negociat? Prețul este stabilit între două părți: una, compania care produce, una, Guvernul României.”
De altfel, Rheinmetall, considerat cel mai mare producător de armament din Europa, va construi o fabrică de pulberi pentru muniție în județul Brașov. Proiectul este evaluat la 535 de milioane de euro, iar Radu Miruță a prezentat acest proiect ca un mare succes, în ciuda divergențelor cu reprezentanții companiei. Rheinmetall a fost implicată într-o serie lungă de scandaluri de corupție în India, Grecia sau Africa de Sud în ultimii 15 ani, potrivit presei internaționale. Un exemplu ar fi în 2013, când procurorii greci au deschis un dosar de corupție, după ce compania germană ar fi mituit mai mulți oficiali pentru a obține contracte de armament.
Deși inițial au negat acuzațiile, în cele din urmă și-au asumat vina și au plătit o amendă de peste 37 de milioane de euro.
În timp ce România încheia un parteneriat cu gigantul german Rheinmetall, autoritățile de la Sofia puneau la îndoială acordul propus. Vicepremierul bulgar Alexander Pulev afirma că angajamentul nu protejează suficient interesele Bulgariei.
Potrivit acestuia, condițiile negociate ar fi favorizat compania germană, care ar fi urmat să obțină beneficii financiare mai mari decât statul bulgar din investițiile pe care urma să le facă în țara vecină.
