Actualitate· 3 min citire

Două sibience, de-o seamă cu România: "Să nu se distrugă familiile! Familia e iubită de Dumnezeu!"

42984898_683382368710440_6158416858270662656_n

42984898_683382368710440_6158416858270662656_n

Scris de Andra Marinescu Publicat: 3 oct. 2018, 16:19

Maria Ittu și Lidia Vodicica sunt două sibience care, miercuri, au fost sărbătorite de Casa Județeană de Pensii cu flori, tort și dulciuri. Cele două bunicuțe au mulțumit printre lacrimi pentru gest, oferindu-le celor prezenți lecții de istorie din perioada celui de-al Doilea Război Mondial și din anii pe care i-au trăit odată cu țara.

Maria Ittu a fost contabilă și, de origine, este din Poplaca, județul Sibiu. S-a născut pe 13 iulie 1918 și, în prezent, locuiește cu fiica cea mică pe strada Dragoș Vodă din Sibiu. La 100 de ani de existență, își dorește sănătate și liniște, petrecându-și timpul alături de cei dragi și urmărind știrile politice, zi de zi și cunoscând și date despre referendumul din weekend. "Țin cu familia! Să nu se distrugă familiile! Tinerii din ziua de azi să fie credincioși, să învețe, să se căsătorească, să facă familie. Așa era și pe vremea mea. Familia e iubită de Dumnezeu", este părerea femeii. Cea de-a doua sărbătorită a fost Lidia Vodicica, originară din Ucraina, dar stabilită de mulți ani în Sibiu. S-a născut pe 5 iunie 1918 și în prezent locuiește pe Calea Poplăcii, în Sibiu. "Soțul a murit prea repede, la 60 și ceva de ani, era cehoslovac. Copilăria a fost grea, am fost cinci copii la părinți. Mama nu avea serviciu, că pe atunci nu era așa nevoie mare, aveam gospodăria, casa, pământ pe care îl dădeam în arendă, pentru a primi grâu, făină. Eu făceam cel mai mult treabă. Mama era cu mâncarea, eu mă ocupam de curățenie. Dormeam toți frații într-un pat, unul lângă altul. Acum, nu mai e nimeni. Toți au murit, eu am rămas cu Dumnezeu", povestește femeia, care locuiește cu nora sa. În poveștile ei amintește și despre anii '40, o perioadă grea pentru familia ei. "Am fugit la gară atunci, în anii '40. Acolo nu am putut urca în niciun tren, că era aglomerat. Am stat două zile în gară până să prindem locuri. Și am ajuns la Râmnicu Vâlcea. Acolo era lumea săracă, a fost greu", destăinuie femeia.

Bucuria de pe chipul doamnelor s-a datorat Casei Județene de Pensii Sibiu.

"Proiectul acesta a fost o acțiune de suflet, de dragoste de țară. Ne-am propus să căutăm în baza noastră de date oameni de 100 de ani și, așa, le-am găsit pe aceste două bunicuțe extraordinare", a spus Dorel Aldea, directorul Casei Județene de Pensii Sibiu.

https://youtu.be/N2IQnk0ilpY

 

43119631_181176789446005_6200286381315457024_n
43126669_1641755762596584_8193091184491495424_n

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea de Sibiu și pe Google News

Mai multe știri din Actualitate