Sărbătoare 5 decembrie. Zi importantă a ortodoxiei: mari sfinți sunt pomeniți în calendar

Sărbătoare importantă în data de 5 decembrie în România.

Sfântul Sava cel Sfințit este pomenit în calendarul creștin ortodox la 5 decembrie.

Sfântul Sava este întemeietorul uneia dintre cele mai importante chinovii din Palestina. După ce a trăit o viață ascetică în două așezăminte, Mănăstirea Pasarion și cea a Sfântului Teoctist, în anul 483 a întemeiat propria mănăstire pentru cei 150 de monahi care se adunaseră în jurul lui. Mănăstirea era cunoscută sub numele de "lavra veche" sau "lavra Sfântului Sava".

S-a născut în Capadocia, în timpul împăratului bizantin Teodosie cel Tânăr (408-450). Sfântul Sava a ales să intre în mănăstire la vârsta de opt ani, deși era moștenitorul unei mari averi lăsată în administrare rudelor de către părinții săi. Ioan, tatăl său, era militar și împreună cu soția sa, Sofia, mama Sfântului Sava, a plecat în Alexandria, la ordinul împăratului.

Unchii săi "se certau între dânșii, căci fiecare dintr-înșii voia să-l aibă la el, nu atât pentru că îl iubeau pe copil, pe cât ca să fie părtaș avuției tatălui său. Iar fericitul copil, având înțelegere de bătrân și văzând gâlceava și sfada unchilor lui, s-a lepădat de toată averea părinților și mergând în mănăstirea lui Flavian, ce era departe de satul Mutalasc ca de douăzeci de stadii, a luat chipul îngeresc, fiind atunci abia de opt ani". (Viețile Sfinților)

Pentru viața monahală a avut o mare atracție, căci a învățat repede psaltirea și celelalte sfinte scripturi și sporea în fapte bune.

A petrecut în mai multe mănăstiri, retrăgându-se după o vreme în pustie, unde a dus o viață aspră.

Recunoscut fiind pentru virtuțile sale ieșite din comun, în jurul Sfântul Sava s-a adunat o obște de monahi, pentru care a construit la început o biserică. Cum numărul fraților a crescut considerabil în timp, mănăstirea a devenit vestită, o adevărată lavră aflată în apropiere de Ierusalim.

Cu aurul pe care l-a primit de la iubitorii de Dumnezeu și din averea părinților săi, Sfântul Sava a ridicat în timp mai multe mănăstiri. Odată i-a chemat la el pe egumenii acestora mănăstiri și le-a spus să nu se îngrijească de nimic din cele trupești, aducându-le aminte de cuvintele Evangheliei, care învață să nu te îngrijești de ce vei mânca și ce vei bea sau cu ce te vei îmbrăca, ci mai mult să-ți pui nădejdea în Dumnezeu, Care știe trebuințele tuturor. Și așa erau hrăniți, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Sfântul Sava era vestit ca făcător de minuni, în biografiile scrise de ucenici săi fiind consemnate numeroase fapte minunate.

A fost cunoscut și prețuit de patriarhii Ierusalimului, Salustiu (489-498), care l-a hirotonit preot, Ilie (498-516), pe care l-a vizitat în surghiun, Ioan III (516-524) și Petru (524-552), căruia i-a vindecat sora de o boală grea. Sfântul Sava a plecat din această viață la vârsta de 94 de ani într-o zi de 5 decembrie.

Despre trecerea sa la Domnul s-a aflat foarte repede în tot ținutul Ierusalimului și s-au adunat de prin toate lavrele și mănăstirile o mare mulțime de monahi, patriarhul cu episcopii și cu conducătorii cetății. Trupul său a fost îngropat între cele două biserici ale așezământului cunoscut astăzi sub numele de Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, în locul unde Sfântul Sava a văzut un stâlp de foc. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; "Monahismul ortodox românesc", vol. I, 2016).