Este zi de mare sărbătoare pentru creștin-ortodocși.
Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 13 ianuarie.
Acești doi sfinți mucenici au trăit în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul roman Licinius (308-321).
Sfântul Mucenic Ermil era creștin și hirotonit diacon. Denunțat că se închină de multă vreme lui Hristos, râde de zeii romanilor și întru nimic îl socotește pe împărat, a fost judecat. Și-a ținut cu dârzenie mărturisirea, încât a fost chinuit îndelung cu bătaia, înjunghiat și rupt, iar apoi, închis.
În temniță l-a întâlnit pe Stratonic, un vechi prieten, creștin, care era străjer al închisorii.
"Stratonic, văzând pe Sfântul Ermil, prietenul său, chinuit astfel fără de omenie și pântecele lui fiind rupt, a început a plânge; dar văzându-l unii din cei ce stăteau acolo, îndată au spus împăratului că Stratonic, străjerul temniței, pe față se arată că este părtaș al rătăcirii creștinești, și prieten cu Ermil; căci se milostivește și plânge pentru dânsul. Împăratul chemând pe Stratonic, îl întrebă: 'Ești prieten al lui Ermil?'". (Viețile Sfinților)
Nu voia să mintă, fiind ucenic al adevărului, și văzând că acum venise vremea nevoinței sale, Stratonic a mărturisit că este prieten al lui Ermil și că este creștin.
Sfinții Ermil și Stratonic au fost condamnați la moarte prin înec și au fost aruncați în apele Dunării. Pe când erau duși amândoi spre înecare, ei cântau cu veselie cântarea îngerească, care s-a cântat la Nașterea Domnului în Betleemul Iudeii: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire" (Luca 2, 14).
Și, ducându-i ostașii la Dunăre, i-au pus în mreje și i-au aruncat în adâncul apei.
"Astfel Dunărea a primit trupurile sfinților mucenici, iar cerul a sălășluit sufletele lor întru acoperămintele sale. Apoi a treia zi, s-au aflat la mal sfintele lor trupuri, pe care credincioșii le-au îngropat cu cinste, ca la 18 stadii departe de cetatea Singhidon (Belgrad), punându-i pe amândoi într-un mormânt, ca toate să le fie de obște, ca prieteni: de obște mărturisirea pentru Hristos, de obște temnița, de obște chinurile, de obște înecarea, de obște îngroparea trupurilor lor, de obște și mărirea în ceruri".
