Sărbătoare 15 decembrie - Un sfânt important e prăznuit în calendarul ortodox, astăzi

Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 15 decembrie.

Sfântul Elefterie s-a născut la Roma, în vremea împăratului roman Hadrian (117-138), părinții săi făceau parte din marea aristocrație. Mama sa, Antia, a fost botezată de Sfântul Apostol Pavel și i-a asigurat fiului său o educație creștină desăvârșită.

La 15 ani, Sfântul Elefterie a urcat prima treaptă clericală, fiind hirotonit diacon, iar la 18 ani a fost hirotonit preot. La 20 de ani, Sfântul a fost ales episcop al cetății Iliric.

Era cumva o vârstă nepotrivită cu marea responsabilitate pe care o presupunea păstorirea sa în calitate de ierarh. Dar Sfântul Elefterie era atât de înțelept și de bine cuvântător, încât atrăgea către dreapta-credință pe cei care întâmplător vorbeau cu tânărul episcop.

Datorită vieții și a cuvântului său, Sfântul Elefterie a adus mulțime de popor la credința în Hristos. Acest fapt îi va aduce însă prigoniri din partea autorităților romane. Din ordinul împăratului Hadrian, trebuia să fie dus la Roma.

Era atât de blând și de frumos chipul Sfântului Elefterie, iar cuvintele sale atât de calde și de convingătoare încât numai câteva clipe au fost suficiente pentru a-l îmblânzi pe fiorosul comandant al gărzilor trimise să-l aresteze, atunci când acesta a intrat în biserica în care cuvânta.

Până la urmă, Sfântul Elefterie a ajuns la Roma din voia sa, urmat de comandant, pe numele său Felix, care a primit botezul creștin pe drum.

Ajuns în fața împăratului, i s-a propus să apostazieze de la credința creștină, altfel va fi supus la chinuri nesuferite.

Răspunsul Sfântului Elefterie a fost clar și hotărât: "Eu mă lipesc de Domnul meu și sunt unit pururea cu El și Stăpânului meu Hristos îi slujesc. Iar cinstirile și darurile tale pe care mi le făgăduiești, cum și muncile și caznele cele înfricoșate și cumplite cu care ne îngrozești, le socotesc ca pe niște jucării și săgeți de copii; căci eu m-am lepădat de lume și m-am răstignit, ca învățătorul meu Pavel și moartea pentru Hristos o socotesc desfătare, slavă și veselie". (Viețile Sfinților)

I s-au pregătit chinuri ucigătoare, dar voia lui Dumnezeu a fost să nu fie vătămat de nici unul dintre ele.

Rugându-se pentru torționarii săi, Sfântul Elefterie spunea: "Atinge-te de inimile lor o! Stăpâne, cela ce ești bogat întru milă, iar numele Tău cel sfânt fă-L lor cunoscut și adu-i către voia Ta cea sfântă, ca să Te cunoască pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu și să lase închinăciunea idolească cea pierzătoare, că bine ești cuvântat în veci. Amin". (Viețile Sfinților)

Pentru rugăciunea sa, a fost luminat și întors la credință guvernatorul orașului, Coremon, care mai înainte primise credința în Hristos, învățat fiind de Felix, dar fiind prieten al împăratului, pentru slava vremelnică, s-a arătat dispus să-l facă pe mucenic ori să împlinească voia mai marelui său, ori să moară.

Și schimbându-se mintea sa fulgerător de parcă nu era acela care dorea moartea mucenicului, apropiindu-se de împărat a zis: "Pentru ce se dă Elefterie cel fără de vină spre niște munci ca acestea? Pentru care pricină se osândește spre o moarte cumplită ca aceasta?". (Viețile Sfinților)

Lui Coremon, după ce l-a mărturisit pe Hristos, i-a fost tăiat capul.

Sfântul Elefterie scăpând din temniță a mers la un loc mai înalt aproape de cetate și, prin faptele sale minunate, a convertit la creștinism cinci sute de persoane. A fost din nou prins și pentru că prin minune dumnezeiască, nici un chin la care a fost supus nu l-a vătămat, i-a fost tăiat capul. Aceeași moarte a primit și mama sa, Antia, căreia, pe când se apleca să-i îmbrățișeze trupul însângerat, a fost ucisă. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")