Sfântul Mare Mucenic Artemie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 octombrie
Sfântul Mare Mucenic Artemie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 octombrie.
Sfântul Artemie a fost comandant în armata Sfântului Mare Împărat Constantin (306-337) și martor la toate înfăptuirile acestuia. A văzut pe cer semnul Crucii și a participat la lupta de la Podul Vulturului (312), împotriva lui Maxențiu.
Pentru mărturisirea credinței în Hristos, Sfântul Artemie a suferit moarte martirică în vremea împăratului Iulian Paravatul (Apostatul) (361-363). În timpul cât a condus Imperiul Roman, Iulian Apostatul a încercat să readucă și să impună cu forța păgânismul.
"Acest spurcat împărat a ridicat iarăși marea păgânătate elinească, care căzuse în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, iar pe creștini îi chinuia foarte rău, prigonind mult Biserica lui Hristos, chinuind și ucigând pe credincioși, jefuindu-le averile și hulind cu cuvintele și cu scrisorile sale numele lui Iisus Hristos" (Viețile Sfinților).
După moartea Sfântului Constantin (337), la ordinul împăratului Constanțiu, în anul 356, Sfântul Artemie a aflat și a adus la Constantinopol moaștele Sfinților Apostoli Andrei, Luca și Timotei, ulterior fiind numit guvernator al Egiptului.
Când împăratul Iulian Apostatul a dezlănțuit prigonirea creștinilor din Antiohia, guvernatorul Artemie l-a mustrat pe acesta că s-a lepădat de Hristos. Drept urmare a fost torturat pentru îndrăzneala sa.
Sfântul Artemie, aflat în chinuri și suferințe mari, în fața împăratului Iulian, care îi cerea să renunțe la Hristos, a mărturisit că în timpul bătăliei dusă de Constantin cel Mare împotriva lui Maxențiu: "(...) într-o zi de amiază s-a arătat pe cer o cruce, strălucind mai mult decât razele soarelui și o scrisoare cu stele în limba latină, care îi făgăduia lui biruința întru acel semn. Crucea aceea care se arătase pe cer am văzut-o noi toți și scrisoarea aceea am citit-o și sunt până și acum în oaste mulți din ostașii tăi bătrâni care țin bine minte despre aceasta, spre care cu ochi luminați au privit" (Viețile Sfinților).
Sfântul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului. Trupul său a fost cerut de la judecători de o femeie, pe nume Arista, diaconiță a bisericii Antiohiei.
"Aceasta, ungându-l cu arome de mare preț, l-a pus într-o raclă și l-a trimis la Constantinopol, unde l-a îngropat cu cinste. Multe și negrăite minuni se făceau la moaștele lui și mulți neputincioși se vindecau, vindecări pe care și acum le dă Sfântul Artemie tuturor celor ce cu credință aleargă la dânsul" (Viețile Sfinților).
