Sfântul Ierarh Iachint, mitropolit al Țării Românești, este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 28 octombrie.
Sfântul Iachint a fost ultimul mitropolit al Vicinei și primul ierarh al Bisericii lui Hristos din Dobrogea și Țara Românească. A păstorit doar câțiva ani la Vicina, cetate din nordul Dobrogei, iar în 1359 și-a mutat scaunul la Curtea de Argeș, la cererea voievodului Alexandru I Basarab, întemeietorul Țării Românești, care dorea să aibă un sediu mitropolitan.
Mitropolitul Iachint a devenit astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. Ca "exarh al plaiurilor", purta grijă de credincioșii ortodocși din părțile vecine, îndeosebi din Transilvania, cărora le trimitea preoți și călugări misionari.
Ajutat de domnul țării, Vladislav I (1364-1377), Sfântul Iachint a încurajat și a susținut mult monahismul românesc, al cărui început urcă până în secolul al IV-lea. El l-a adus în țară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mănăstiri-lavre după model athonit. A trimis numeroși călugări "vlahi" la Mănăstirea Cutlumuș-Athos. În țară, a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeș, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgoviște, Bolintinul din Deal și din Vale, Tanganu, Cotmeana și altele.
Sfântul Iachint s-a săvârșit în pace, în anul 1372.
* Sfinții Mucenici Terentie, soția sa, Neonila și cei șapte fii erau creștini și au fost denunțați că nu se supun poruncilor împărătești cu privire la jertfele păgâne, fiind prinși toți în vremea în care cei doi soți, împreună cu fii lor, Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil și Evnichi, se aflau la rugăciune în casă.
Aduși la judecată, au fost supuși la chinuri fără de măsură și apoi spânzurați. În timpul chinurilor, rănile le erau stropite cu oțet și arse cu foc, iar sfinții se rugau unul pentru altul și se alinau. Rămânând neclintiți în credință, atât părinții, cât și copiii au fost omorâți. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; www.crestinortodox.ro)
