Sfântul Ioanichie s-a născut în Bitinia din părinți creștini, în vremea împăratului Leon IV Chazarul
Sărbătoare mare, astăzi, pentru creștin-ortodocși.
Sfântul Ioanichie s-a născut în Bitinia din părinți creștini, în vremea împăratului Leon IV Chazarul (775-780), susținător al ereziei iconoclaste, fiul împăratului iconoclast Constantin Copronim (741-775).
A fost deprins cu nevoințele ascetice încă din copilărie, înlesnite și de viața lui singuratică de păstor. La tinerețe a fost luat la oaste, unde, timp de 24 de ani, a făcut dovada unui mare curaj.
"Văzând împăratul vitejia lui, l-a întrebat despre patria lui, despre neam și despre nume și a poruncit să-l scrie în cartea vitejilor, ca după săvârșirea războiului să-l cinstească cu boierie mare și cu multe daruri ca pe un ostaș viteaz". (Viețile Sfinților)
"Astfel era vitejia fericitului Ioanichie împotriva vrăjmașilor celor văzuți, lucru care mai înainte însemna lupta lui cea tare și biruința care avea să o aibă contra vrăjmașilor celor nevăzuți". (Viețile Sfinților)
A fost un adept al ereziei iconoclaste (distrugerea icoanelor), care atunci tulbura toată biserica. Îndreptându-se din această înșelare, Sfântul Ioanichie a ales să-și ispășească păcatul printr-o viață închinată lui Dumnezeu, rugându-se ziua și noaptea, la început a stat în mai multe mănăstiri, iar mai pe urmă a ales viața de sihastru.
După multă vreme a voit să meargă în Efes, la biserica unde a slujit Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, pentru închinare și rugăciune. Când a sosit în Efes și s-a apropiat de biserică i s-au deschis de la sine ușile lăcașului și, intrând înăuntru, s-a rugat, închinându-se și sărutând icoana Sfântului Evanghelist Ioan. Apoi ieșind din biserică, ușile s-au închis singure în urma sa, iar el s-a întors din nou în muntele în care viețuia.
Sfântul Ioanichie, prin asceză și rugăciune, s-a învrednicit de mari daruri, vindeca suferințele trupești și sufletești și alunga demonii. A fost martor al biruinței dreptei credințe împotriva iconoclasmului prin alegerea în scaunul de la Constantinopol a patriarhului ortodox Metodie, în anul 843.
De la Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare au rămas cuvintele: "Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt".
A trecut la cele veșnice la vârsta de 94 de ani, în ziua de 4 noiembrie, moaștele sale făcându-se izvor de binecuvântare și alinare a suferințelor. Pe când murea Cuviosul Ioanichie, părinții cei ce viețuiau în muntele Olimpului au văzut un stâlp de foc înălțându-se spre cer, căruia îi mergeau înainte îngerii, deschizându-i ușile raiului. Așa au cunoscut că Părintele Ioanichie trecea la odihna cerească.
