Sărbătoare mare 23 noiembrie - Cruce cu negru în calendarul ortodox din țara noastră

Sărbătoare mare în data de 23 noiembrie.

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii este pomenit de Biserica Ortodoxă Română în ziua de 23 noiembrie.

Cuviosul Antonie de la Iezer a trăit în vremea domnului Țării Românești Matei Basarab (1632-1654) și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

S-a născut la o dată cuprinsă între anii 1625-1628, într-o familie de negustori aromâni, originari din localitatea Ioanina, din Munții Pindului (nordul Greciei), care, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, s-au stabilit în Râmnicu-Vâlcea.

El însuși era negustor și avea familie. Fiul său, Mihail, a fost preot slujitor la Catedrala din Râmnic și, după moartea soției, a urmat viața monahală.

Cuviosul Antonie a rămas văduv de tânăr, dar abia la vârsta de 62 de ani s-a hotărât să intre în obștea Schitului Iezerul, unde a fost tuns în monahism, sub numele de Antonie. Aici, a viețuit în ascultare, smerenie, post și rugăciune, până în anul 1690, când s-a retras, pentru mai multă liniște, într-o peșteră situată în apropiere de schit.

Dorind să aibă un loc potrivit pentru rugăciune, timp de trei ani a săpat în stâncă, cu dalta și ciocanul, un mic paraclis, pe care l-a înzestrat cu cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe. În această bisericuță, sfințită de episcopul Ilarion al Râmnicului, s-a rugat neîncetat sihastrul Antonie, timp de 28 de ani, nevoindu-se cu postul și privegherea.

Vestea despre nevoințele și viața sa sfântă s-a răspândit atât în Oltenia, cât și dincolo de munți, în Transilvania, de unde tot mai mulți călugări și credincioși veneau la peștera Cuviosului Antonie. A trecut la cele veșnice, la 23 noiembrie 1720 (după unii istorici, la 1714 sau 1718).

A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sfântului Sinod din iunie 1992, fixându-i-se ca dată de prăznuire ziua trecerii sale din această lume, 23 noiembrie.

"Cultul Sfântului Antonie adună în zilele noastre mulțime de credincioși ce se roagă la moaștele sale ce se află în Paraclisul de la Mănăstirea Iezer sau urcă la peșteră unde în liniștea codrului se bucură de întâlnirea tainică cu cel care, urmând Mântuitorului, s-a făcut viu în veci. Toți cei ce vor dori a se nevoi și a urca la peștera Cuviosului Antonie să fie încredințați că osteneala lor nu va rămâne nerăsplătită. De aici, din inima pădurii, ca dintr-un amvon, viața sfântului străbate peste veacuri ca o predică fără cuvânt a sihaștrilor, ce vorbesc doar prin pacea pe care rugăciunea lor o face să se reverse în fiecare suflet dornic de a viețui în Dumnezeu. Cu smerenie să ne apropiem și noi de locul nevoințelor Cuviosului Părinte Antonie de la Iezerul Vâlcii și să sărutăm cu evlavie sfintele sale moaște, rugându-l să ne învrednicească și pe noi a ne petrece timpul vremelniciei noastre ca fii ai Luminii în credință, nădejde și iubire". (arhiepiscopiaramnicului.ro)

* Sfântul Ierarh Amfilohie, episcopul Iconiei, a participat la Sinodul II Ecumenic. A trăit până în vremea împăratului Teodosie I, cunoscut și sub numele de Teodosie cel Mare (379-395), cel care a decretat creștinismul religie oficială a Imperiului Roman.

Pentru lupta sa împotriva ereziilor ce tulburau Biserica în acel timp, Sfântul Amfilohie era cunoscut și prețuit de Sfinții Părinți. Avea o relație deosebită cu Sfântul Vasile cel Mare și cu Sfântul Grigorie Teologul. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; "Monahismul ortodox românesc", vol. II, 2016; arhiepiscopiaramnicului.ro)