Valul de cutremure din ultima perioada îi face pe mulți oameni să își pună întrebări cu privire la cât de solide sunt locuințele lor. În acest sens, specialiștii ne dau exemplul caselor bunicilor și străbunicilor de la țară, construite de meșteri, după tehnici tradiționale, aceste locuințe fiind mai rezistente la un seism decât unele construcții moderne.
Valul de cutremure din ultima perioada îi face pe mulți oameni să își pună întrebări cu privire la cât de solide sunt locuințele lor. În acest sens, specialiștii ne dau exemplul caselor bunicilor și străbunicilor de la țară, construite de meșteri, după tehnici tradiționale, aceste locuințe fiind mai rezistente la un seism decât unele construcții moderne.
În cel mai mare muzeu în aer liber din România, cel de la Sibiu, întâlnim case care au rezistat fără nicio problemă la cutremurele din ultimii 200 de ani, scrie Agerpres.
În acest muzeu se află o construcție pe două nivele din lemn, chiar din județul Gorj, locul unde s-a produs marți cel mai mare cutremur de până acum din zonă, cu o magnitudine de 5,7, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
Directorul Muzeului în aer liber, Lucian Robu, a explicat pentru Agerpres secretele construcției unei astfel de case.
Lemnul bine ales, de stejar, meșteri care știu să îl cioplească și să îl îmbine, așa-numitele cheutori, pereți care să nu cadă la orice cutremur, izolați natural, - acestea sunt secretele duplexului de gospodării care alcătuiesc complexul arhitectural din Stolojani - Cărbunești, județul Gorj, care a fost demontat și refăcut în Muzeul în aer liber din Sibiu, cel mai mare de acest fel din Europa.
Detaliile unei case țărănești dezvăluie tehnici de construcție pentru locuințe ce pot rezista la cutremure de mare intensitate
Casa are un soclu de piatră. Primul nivel este construit din bârnă rotundă de stejar, încheiat în cheutoare dreaptă și rotundă. Una dintre încăperi era cămara, cealaltă era folosită pentru adăpostirea animalelor. La etaj se pot vedea doar bârne de stejar, dar cioplite în patru fețe încheiate în cheutoare rotundă, cu pereții tencuiți cu pământ galben și totul este zugrăvit cu var alb la exterior și interior. La etaj, locuința are două încăperi: camera de zi, cu vatră, unde se prepara hrana și camera bună, cu sobă de încălzit alimentată cu lemne. Prispa este parțial închisă la etaj, are și un spațiu tip foișor, cu stâlpi sculptați în tehnica specifică Gorjului. Podeaua este realizată din pământ bătut, la nivelul superior fiind susținută de un pod din spărturi de stejar. Tavanul este lucrat în tehnica pană și uluc, din scândură de fag. Acoperișul este în patru ape, cu învelitoare din șindrilă de stejar.
Arhitectura unei asemenea case impresionează specialiștii de pretutindeni. Meșterii știau să aleagă bine stejarul care trebuia tăiat și prelucrat pentru a construi o casă rezistentă sute de ani. Cheutorile reprezintă doar unul dintre secretele caselor de lemn ale bunicilor.
Bârne de stejar, cu pricepere cioplite la capete, așezate unele peste altele, care se îmbină perfect, așa-numitele cheutori, reprezintă un alt detaliu care face ca această construcție să reziste mai bine la un cutremur.
