Ziua Constituției României, 8 decembrie. Istoria Legii fundamentale a țării

În peste 150 de ani, statul român a avut 7 Constituții și 16 revizuiri ale acestora, fiecare nouă lege fundamentală reflectând schimbările din societate și fiind inspirată din Constituțiile altor state. În 8 decembrie, marcăm ziua în care Constituția a fost aprobată prin Referendum național.

Constituția este legea fundamentală în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării statului și drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.

În România, prima Constituție a fost adoptată în 1866, aceasta a fost modificată în 1879, ca urmare a dobândirii independenței, iar după proclamarea Regatului în 1884, a fost din nou modificată. În 1916, s-a început o revizuire a Constituției care a fost finalizată în 1917, când s-a acordat votul universal.

Din 1923, România a avut o altă Constituție și apoi în 1938, o nouă Constituție, care a fost suspendată între anii "40-"44, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În 1948, 1952 și 1965 au urmat alte trei Constituții.

Unele revizuiri au fost de importanță capitală, precum cea din 1884, care includea proclamarea Independenței și Regatul, sau cea din 1974, care instituia funcția de președinte al țării.

Actuala Constituție a României a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 și aprobată prin Referendumul național în 8 decembrie 1991, cu o majoritate semnificativă: din numărul de 10.948.468 de cetățeni care au participat la vot, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, iar voturile nule au reprezentat 2,3%. Această lege fundamentală a fost revizuită în 2003.

1991 – Constituția postdecembristă

Potrivit Decretului-Lege 92/1990, Adunarea Deputaților și Senatul s-au constituit în Adunarea Constituantă pentru adoptarea Constituției României. La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituțională - formată din 23 de parlamentari și cinci experți profesori universitari - condusă de profesorul Antonie Iorgovan, pentru a redacta tezele proiectului de Constituție.

Elaborarea, dezbaterea și adoptarea Constituției, inspirată din Constituția franceză din 1958, au durat aproape un an și jumătate.

Prevederile care au provocat cele mai aprinse discuții s-au referit la caracterul național al statului român, la drepturile minorităților naționale, forma de guvernământ, lipsa garantării proprietății (fiind preferată formula de "ocrotire" a acesteia), dreptul de proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetățeanului român sau la separarea puterilor în stat.

Constituția a fost adoptată în Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendum național, scrie stiri.tvr.ro. În 8 decembrie 1991, din cei aproape 11 milioane de români care au participat la vot, peste 77% au spus DA noii Constituții.

Constituția stabilește că România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil și că forma de guvernământ a statului român este republica. România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, care sunt garantate. Noua Constituție consacră principiul separării celor trei puteri - legislativă, executivă și judecătorească - și enunță principiul autonomiei și al descentralizării în administrația publică.

După intrarea în vigoare a Constituției, necesitatea revizuirii ei a revenit în mod constant.

În 2003, după dezbateri generale asupra propunerilor făcute de partide, dezbateri pe articole, dezbateri generale și medieri între cele două Camere ale Parlamentului, a rezultat un nou text al Constituției. Mai mult de jumătate dintre articole au suferit modificări.

La referendumul național din 18 și 19 octombrie 2003, s-au prezentat la vot 55,7% dintre cei 17 milioane de cetățeni cu drept de vot, iar 89,7% dintre participanți au votat pentru modificarea Constituției. Noua Constituție a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003.

Principalele modificări aduse Constituției se referă la prelungirea mandatului președintelui României, de la 4 la 5 ani, la garantarea proprietății private, nu doar ocrotirea ei, la faptul că arestarea preventivă și percheziția nu vor putea fi decise decât de judecător și nu de procuror, la competențe diferite ale celor două Camere ale Parlamentului. Imunitatea parlamentară este limitată, minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție și nu se mai stipulează caracterul obligatoriu al serviciului militar.

Tot din 2003, Constituția mai prevede: cetățenii străini și apatrizii au posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, dar numai în condițiile rezultate din aderarea României la UE; cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege și de a fi aleși în scrutinul local, dacă sunt rezidenți ai localității respective.